Monarhia are avantajele şi dezavantajele ei. Balanţa dintre acestea depinde de cine judecă. Dacă tot sîntem în pură teorie, hai să începem cu jumătatea plină a paharului. Imparţial vorbind, monarhia are – în cazul nostru – cel puţin două atuuri: 1) respectă tradiţia istorică a poporului care sîntem; şi 2) oferă un arbitru în stat. Să dezvoltăm puţin. De la Burebista pînă la Mihai I-ul, vreme de 2000 de ani, frumoasele pămînturi de sub picioarele noastre au cunoscut doar o succesiune de domni. Nu spun că tradiţia, prin ea însăşi, ţine de foame sau apără de frig. Dar mi se pare limpede că în unele cazuri – vezi-i pe englezi... pe belgieni... ş.cl. – tradiţia are valoarea ei, nu numai simbolică. Cînd alte repere sînt în criză, tradiţia ajută efectiv. Oricît s-a străduit o întreagă istoriografie ideologizată s-o scoată din pămînt şi din iarbă verde, România n-a avut tradiţie republicană. Iar acest detaliu e cu totul vizibil acum, cînd practic nici unul dintre preşedinţii ultimilor 20 de ani (sau aş putea să spun 60?) n-a reuşit să fie arbitru în stat, capabil să rămînă deasupra partidelor sau programelor doctrinare....
....Tot în teorie, monarhia are şi dezavantaje. Iată două: 1) modernitatea europeană pare mai curînd republicană decît monarhică; şi 2) pe monarh n-ai dreptul să-l alegi, ci eventual doar dreptul de a-l accepta. Să dezvoltăm: republica – spre deosebire de monarhie – pare o formă de stat mai modernă, în ton cu vremurile. În Europa, e drept că numărul republicilor e mai mare decît cel al monarhiilor. Dar tot la fel de adevărat e că – statistic vorbind – nivelul de viaţă, totuşi, e mai ridicat în monarhii decît în republici (să fie o coincidenţă?). Un alt neajuns – vor spune unii, cu îndreptăţire – este că dacă te-ai pricopsit cu un rege, bun sau rău, cu el rămîi şi nu mai poţi să-l schimbi precum roteşti preşedinţii. Aşa să fie? Cel puţin în cazul nostru, teoria cu schimbarea liderilor merită nuanţată. Gheorghiu-Dej a domnit 20 de ani peste ţară, ca un paşă, fără să fie o singură zi rege (nici măcar preşedinte). Ceauşescu a condus mai mult decît Ferdinand (13 ani) şi Carol al II-lea (10 ani) la un loc; iar dintre contemporani, Ion Iliescu şi Traian Băsescu vor rămîne în istorie cu cîte 10 ani de şefie – adică la paritate cu „inamovibilul“ Carol al II-lea şi, oricum, mai mult decît regele Mihai (sau decît domnii Mihai Viteazul sau Al.I. Cuza!). Altfel spus: odată ales, un preşedinte la noi trebuie să fie foarte inabil pentru a nu obţine şi un al doilea mandat!....
Fragmente din: "Sunteti gata pentru revenirea monarhiei in Romania" de Adrian Cioroianu, Dilema Veche
