Slabiciuni pamantene...

    Durerile sunt greu de exprimat prin viu grai.
    Pe hartie (sau on line asa cum ne-am cunoscut) durerea si bucuria implinirii ramane  la fel de chinuitore in transpunere. Trecutul, prezentul si viitorul sunt parte contiunua din fractura sufletului mau.
Trecutul, prin ce am experimentat, prezentul prin ce masti folosesc, viitorul prin ce Dumnezeu binevoieste a ma binecuvanta.

    Ma simteam un suflet inexpugnabil, catarat pe munti de iserupism, pe un bazalt de verticalicate, protejat de toate tentatiile pamantene...Nu am crezut! Nu am crezut ca cineva ma poate ravasii. Dar, s-a intamplat. Am cedat. Nimic din ceea ce rationalul ma indemna sa fac, din stropul de luciditate ce mai activa in neuronii proprii,  nu a fost capababil sa se activeze. AM CEDAT! Incerc  astazi sa fiu lucid si sa ma exprim coerent.

    Marturisirile si acceptarile sunt initial, anestezicele moralitatii. Cat de simplu este sa sa te ascunzi in spatele sarpelui moralitatii... de acolo vine anestezia lui...O simpla spovedanie in on-line crerdem ca ne salveaza dar acest lucru nu este adevarat. Eu sunt un fricos  in fata inefabilului, in fata inevitabilului.
Nu ducem spre dezastru. Ne este frica de esecul personal, ne este frica pentru ca fiecare din noi, la bucata, suntem personalitati puternice si nu cunoastem infrangerea. Adevarat.

    Oamenii sunt egoisti si rationali. Adevarat.
    Cu ceva timp in urma eu am decis ca intre noi, eu sa fiu doar rational. Asa credeam. A fost un fake...
Recunosc ca  slabiciunile omenesti m-au orbit, m-au facut sa nu vad nici pana la copita magarului. NU AVEAM VOIE SA INCLIN STEAGUL... A fost impotriva tuturor legilor.....

    A pilota constient spre implozie este sinucidere inutila. Acum un veac iti spuneam ca ma indrept spre un zid cu peste 200km/h si sunt constient de ce fac. Nu m-ai atentionat cat de periculos si dureros poate fi. Tu ai fost constienta de ce faci?

    Intelectualii isi gaseau altfel cuvintele. Nu am curajul sa privesc spre ei. Raman un semidoct cu o semicultura intr-o semisocializare.

    Descatusarea nelinistilor constiintei meteorice in esenta pura este suparatoare, si numai proiectia imaginatiei ne reliefeaza caducitatea constructiilor acesteia. Dealtfel eroarea troneaza peste tot, dar ea nu este supatatoare cand isi are radacina in inchipuire, in locul unde omul isi cauta amagirile. Natura ne impinge sa ne explicam dar explicatiile ne indeparteaza de realitate apropiindu-ne de neputinta. (P. Tutea)

Fug, fug, fug.

Acest maraton perpetuu ma tine in viata.