René Vietto In varsta de 21 de ani este primul francez si de asemenea cel mai tanar castigator al PARIS-NICE.
La începutul anilor '30 Albert Lejeune este un om bogat si fericit. Este propietarul a doua ziare cu tiraje ridicate ce se aflau in vizorul agentiilor de publicitate. Dorind o legatura între cele doua ziare sale, "Le Petit Journal" cu sediul la Paris, și "Le Petit Nisa" cu sediul în Nisa, Albert Lejeune creeaza o intrecere ciclista. Ne aflam in anii (1935) in care interesul pentru ciclism este imens. Andre Leducq, Antonin Magne, Georges Speicher, Rene Vietto sunt vedetele sportului national francez: ciclismul. Evolutiile lor pe traseele din Turul Frantei sunt incantatoare dar pe perioada de iarna puteau fi vazuti concurand doar pe velodrom. In Europa cursele de o zi ce leaga un oras de altul sunt obscure iar cele pe etape sunt foarte rare. Exista, desigur, Tour de France și Turul Italiei (Turul Spaniei este nascut în 1935) și doua curse cu o durată de 8 zile, în timpul careia ciclisti francezi se disting: Turul Cataloniei și Turul Tarii Bascilor. Idea lui Albert Lejeune este simpla: de a lega orasele in care isi au redactia cele doua ziare intr-o cursa de ciclism inovatoare.
De aceea prin alegerea
duratei cursei Paris-Nisa pe o perioada de sase zile s-a dorit prelungirea sezonul de iarna amintind de "cele
șase zile", cursele de velodrom foarte populare in acei ani. Primul nume al cursei este: "Sase zile pe sosea".
Primarul orasului Nisa a sprijinit imediat aceasta initiativa simtind o foarte buna modalitate de a promova orasul. Traseul cursei a fost ales cu atenție evitandu-se Alpi si stabilindu-se un traseu prin valea Rhône-ului, atata cat este posibil, fara mari catarari cu finish-ul in imprejurimile orasului Nisa. Asa ca, spunea Albert Lejeune, ciclisti au posibilitatea de a revenii pe sosea si sa inceapa în mod eficient antrenamentele pentru cursele de primavara. Pregatirile traseului fiind incheiate au inceput inscrierile pentru cele 200 de locuri in cursa la sediul "Journal Petit", din strada Lafayette din Paris. Au fost inregistrate 149 cereri singura obligatie: sa fie un biciclist profesionist. 40 de ciclisti au facut parte din echipele de marca sau ale filialelor acestora iar 109 inscrieri au fost facute de ciclisti individuali. Toti au primit o indemnizatie zilnică de 40 de franci.
Primarul orasului Nisa a sprijinit imediat aceasta initiativa simtind o foarte buna modalitate de a promova orasul. Traseul cursei a fost ales cu atenție evitandu-se Alpi si stabilindu-se un traseu prin valea Rhône-ului, atata cat este posibil, fara mari catarari cu finish-ul in imprejurimile orasului Nisa. Asa ca, spunea Albert Lejeune, ciclisti au posibilitatea de a revenii pe sosea si sa inceapa în mod eficient antrenamentele pentru cursele de primavara. Pregatirile traseului fiind incheiate au inceput inscrierile pentru cele 200 de locuri in cursa la sediul "Journal Petit", din strada Lafayette din Paris. Au fost inregistrate 149 cereri singura obligatie: sa fie un biciclist profesionist. 40 de ciclisti au facut parte din echipele de marca sau ale filialelor acestora iar 109 inscrieri au fost facute de ciclisti individuali. Toti au primit o indemnizatie zilnică de 40 de franci.
In ziua de 13
martie 1933 ciclisti se aduna la start, ca intr-o mare cursa, pregatiti de a da
marea lovitura. A doua zi, la ora 5 dimineața, se pleaca din fata Rozes Coffee
Place d'Italie din Paris. Mai târziu, după parada de 7 km, startul primei etape
este dat în Thiais, Carrefour Belle
Thorn. Dupa 8 ore, 48 minute si 50 secunde belgianul Alfons Schepers castiga
prima etapa la Dijon, la finalui unei etape de 312 km, cu o viteza medie de 35,398 km/h. Urmeaza etapele cu finish în Lyon, Avignon, Marsilia, Cannes. Ultima zi de
cursa, etapa Cannes-Nisa 110 km, cu finish in catarare: Mont Agel si La Turbie.
Cursa este un succes total. Albert Lejeune este mulțumit și organizeaza "cele șase zile de sosea" până în
1940, cand al doilea război mondial il forteaza să renunte definitiv.
Nisa vedere spre Mont Angel La Turbie
În 1946, cursa este reluata si organizata
de ziarul Ce Soir
. In ciuda dificultatilor de
moment (alimentele si bunurile diverse sunt
rationalizate pe cartela, piesele de schimb sunt rare si
nu intotdeauna de
buna calitate, drumurile sunt în
stare proasta), cursa se desfasoara oferind satisfactie generala. Georges Francois si
Terbeen Pagnoud comentatorii
de sport de la Ce Soir, prevad un viitor frumos al cursei solicitand ca celelalte
ediții ar trebui configurate deja dar conducerea ziarului abandoneaza organizarea cursei preferand
sa-si consume energiile pentru reconstrucția
țării.
În 1951, la
cererea lui Jean Medecin primarul Nisei, ideea este reluata. Primarul Nisei
vrea să aduca in atentia publicului Riviera franceza si sa atraga un mare numar de
turisti inca din primavara. Jean Medecin alatura demersurilor sale saptamanalul
" Route et Piste " (fostă "L'Auto") al cărei redactor Jean Leulliot,
a devenit automat directorul cursei. Evenimentul primeste numele "Paris-Coasta de Azur" si nu
se va numi Paris-Nisa decat în 1954. Din 1951 cursa a crescut constant in interes,
meritul incontestabil este atribuit lui Jean Leulliot care si-a dedicat cei mai
mulți ani ai vieții sale în organizarea multor alte evenimente cicliste. Parasind
Compania de drumuri si cai ferate franceze in 1957, Jean Leulliot devine directorul societății
Monde Six. în 1982 La moartea tatalui sau, Josette Leulliot preia conducerea pana
în 2000, cand a vandut societatea catre Laurent Fignon. Doi ani mai târziu, în
2002, Organizația Sportivă Amaury devine Paris-Nisa organizator.
sursa: LeTour 
