Un blog al nalucilor sau naucilor?!!!

sâmbătă, 1 iunie 2019

Cultivarea lavandei


                Planta, descoperita în sălbăticie pe dealurile din Provence și cultivată astăzi, poartă nume diferite de numele botanic oficial (Lavadula Angustifolia): lavanda adevărată (Lavandula Vera), lavanda fine sau lavanda officinale (Lavandula officinalis), ceea ce face posibilă diferențierea sa de la lavandin.
                Reproducerea adevăratei lavande se face prin însămânțare sau prin imbutașire.
Prima metodă, prin insământare: producătorii doresc să mențină o cultură omogenă care să-și dezvolte propria apărare. Astfel, fie că iau semințele pe o întreagă plantă, fie aleg cele mai frumoase plante pentru reproducere, sperând astfel intr-o productie de plante selectivă. Avantajul acestei metode este reprezentat de omogenitatea culturii, plantele avand calităti asemanatoare.
O a doua tehnică este colectarea semințelor căzute pe podeaua distileriei, în timpul încărcării cazanului de distilare, ceea ce exclude orice selecție de semințe. Într-un câmp astfel cultivat, fiecare plantă rezultată dintr-o sămânță este diferită genetic de vecina ei; plantația având aspect eterogen: plantele sunt de culori și dimensiuni foarte diferite, justificându-se termenul de "populație de lavandă". Cultura este bogată olfactiv și bine echilibrată în compoziția uleiurilor esențiale.
                Pentru reducerea costurilor si cresterea productiei de ulei esential a fost necesar să se dezvolte și o altă metodă de cultivare a lavandei, prin tehnica butașilor: de la o populație de plante de lavandă selectată pentru calitățile sale, mii de butași sunt plantați direct pe câmp. Butașii sunt obtinuți prin recoltarea de ramuri tinere, de un an, ramuri ce se pun la inradacinat intr-o asa zisa la grădiniță. Aceeași plantă, aleasă pentru calitățile sale, este reprodusă în mod identic. Aceasta oferă o cultură omogenă în care toate plantele au aceeași formă, dimensiune și culoare ca și planta mamă. Acest lucru va da naștere la Clona de lavandă.
                Cea mai obișnuită lavandă clonală - și care depășește astăzi populația lavanda - este Maillette Lavender. O altă clonă de lavandă este cultivată și în Franța: lavanda Matheronne, mai puțin folosită pentru că nu este foarte solubilă în alcool și este rezervată în special pentru industializare. 

Depre Lavandă

Povestea utilizării lavandei începe odată cu sosirea în Provence a romanilor, cu aproximativ 2000 de ani în urmă. Deja foarte populară, în această epocă îndepărtată, pentru parfumul său fabulos, lavanda a trecut prin secole și a impulsionat moda. 
De ce lavanda?
Pentru că este simbolul cel mai frumos din Provence?
Pentru că această plantă a cărei culoare, miros, proprietăți medicinale și aromatice evocă o regiune în care viața este tihnită și ale cărei peisaje naturale inspiră visuri, evadări din cotidian și bucuria vietii ?
Pentru ca noi aducem puțin parfum din Provence in sudul Romaniei?
Lavanda aparțin familiei Lamiaceae, o familie importantă și destul de bine reprezentată și de cimbru, rozmarin, oregano sau salvie.
Cuvântul "lavandă" (Lavandula) a aparut în Evul Mediu și este inrudit cu verbul latin "lavare", ceea ce înseamnă "spălare".
Dar utilizarea acestei plante datează de mult mai demult.
Primele mențiuni din literatură arată că aristocrația romană o folosea pentru a-și parfuma baia și lenjeria.În secolul al treisprezecelea, lavanda incepe a fi distilată pentru a obține uleiul esențial a cărui virtuți medicale sunt apreciate. 
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în sudul Franței, s-a intensificat cultivarea de lavandei. În această regiune vastă, care se întinde de la Mont Ventoux , spre Sud, pana aproape de Nisa, pe aceste soluri calcaroase unde temperaturile oscileaza de la -20 °iarna la + 40 °vara, pe versantii din Valensole, departamentul Alpes-de-Haute-Provence soarele și luminozitate  asigura dominatia indiscutabilă a plantațiilor de Lavandula Angustifolia.
            Cultura de lavandă (Lavandula angustifolia) sau cea de hibrizi de lavanda (Lavandula latifolia AngustifoliaXLavandula), este amenințată de trei cauze principale:
- Schimbările climatice: seceta și valurile de caniculă care afectează an de an producția de ulei esențial.
- o mană bacteriană transmisă de o insectă, de puricele de frunze, o insecta de numai 2mm, care ințeapa planta de lavandă și injectează in sevă bacteriile ce provoaca mana lavandei afectand astfel emblema Provence. Planta contaminată moare, transmițând boala către celelelte plante sănătoase, încât viața unei plantații, care era până la sfârșitul secolului trecut de aproximativ zece ani, este acum de numai 3 până la 5 ani.
- ultima cauza , dar nu cel mai puțin distructivă, este directiva europeană REACH , care consideră uleiurile esențiale, de lavandă  în mod special, cum că ar fi amestecuri de molecule chimice: limonen, pinenilor, linalool etc. astfel încât cantitățile de lavandă trebuie autorizate. Oare, astăzi sau mâine, chiar vom fi obligați să utilizam molecule de sinteză iar uleiurile esentiale de lavandă să dispară total din industria parfumurilor sau din cea a săpunurilor?