Sfârșitul
acesta de de saptamana l-am petrecut alaturi de tata la mosie, la tara, la
Mârșani. Inca este verdeață, inca nemiloasa canicula nu a pârjolit totul. Sunt
momente senzationale salvate in fișierele cu amintiri, sunt momente consumate
împreună cu tatăl meu. Nea Sandu a lu' Ionita, al Moraresii din
Marsani. Este geamăn si de la sfârșitul lunii Mai contabilizeaza următorii
20 de ani pana la suta. După grătarele obligatorii, vinișorul aferent si
vizionarea etapei din TDF, după ce am îndopat burțile cu miștocăreala si râsete
cu fălcile pana la urechi n-am retreas spre odihna.
Am făcut si eu același lucru putin forțat de efuziunea celorlalți cu privire la
următoarea etapa: somnul. Merg in camera mea si zdup in pat. Ma
zvârcolesc, stanga-dreapta, fac cearceaful sucălete, il invoc pe Ene de la
gene si vine intr-un sfârșit. Nu este singur si începe sa sa ma învăluie cu
imaginea unei ape mari si cu nisip mult. Vai, zic, ce apa mare
ajunge pe nisipurile astea in Mârșani? Dar roscata asta ce-mi întinde mana cine
este? Dar ea chiar încearcă sa se aproprie de mine..... Dar cine este???? In
mijlocul auto-interogărilor își face prezenta un țânțar subțire-n glas.
Bzzz, bzzz ma smulge din vis. Nu m-ar fi deranjat foarte mult daca ma lăsa sa
termin visul, dar daca in inconstienta lui chiar a facut-o merita o corecție.
Ma arunc spre raftul cu cărți, este in dreapta patului recunosc gestul l-am
facut de 'n' ori, înfașc primul volum ce îmi cade in mana, este întuneric bezna
si cartea pare puțin cam grea. Nu-i nimic zic victoria va fi facila, ce poate
sa mai facă un țânțar in fata unui mascul alfa. Așadar infasc cartea,
pândesc cu simțurile ascuțite la maxim. Acum este liniște acum bâzâitul te
sâcâie. Tensiunea creste exponential. Zic in sinea mea: parca sunt
doi. Ba nu, este doar un ratacit. Il vad plutind spre ferastra, are aripi si o
trompa sugătoare.... Al meu esti!....zbrrrrrr cu cartea după el. Trosc, face
fereastra si se pravaleste pe jos. Este doar ora unu noaptea si românașii nu au
terminat de bătut nevestele așa ca zgomotul nu deranjează pe nimeni. Aproape
toată lumea bate pe cineva. Si eu sunt tot la aceasi
program. Țânțarul zboară in zig-zag, se îndreaptă spre ușă, dar eu am
privire de uliu si il atac la înghesuială. Cartea manevrata cu iscusință se
lovește de ușă. Trosc! Pana aci i-a fost ușii. Am smuls-o din balamale, am
facut-o bucati. Țânțarul a continuat sa-si arate trompa intr-un gest de
fronda si sa se faca auzit iar eu să-mi arat vigilenta inca doua ore timp in
care am reușit să-mi îmbunatațesc aptitudinile de vanator. Rezultatul
actiunii? Am de reparat 4 pereți din camerele vizitata de mine in
puterea nopti (sunt gaurite complet a ramas doar structura de rezistenta) .
Este adevărat ca s-a lăsat si casa putin intr-o parte. Oricum trebuia reparata
odata si odata si de ce sa nu încep de acum. Acoperișul inca tine,
ma rog sa nu vina un vânt mai puternic pentru ca altfel am sa privesc Calea
Lactee din patul propriu si personal. Aici recunosc ca am reportat victoria. Nu
am mai auzit bazait de tantar pana la ziua. Cat ești tu de țânțar sa nu ce
pui cu un Capsunar înarmat cu un volum de Cartarescu chiar daca ii zice
Solenoid. Dixit!
Ma întind relaxat in pat. Este doar ora 2.00 noaptea. Il invoc pe Ene pe la
gene si-l rog sa ma duca iarăși la apa mare, la nisipurile si la roscata ce
mi-a apărut in vis mai devreme. Ușor, usor ajung in fata roscatei, ii întind
mana ea face la fel, îmi zâmbește iar eu parca sunt prea curios sa- i cunosc
gustul buzelor. Asta sunt eu in vis, in realitate culoarea ochilor mi-ar fi
îndeajuns.
Ne apropriem de ziua cand: cucuriguuuuu!!! De câteva ori. Din ce in ce
mai pițigăiat si mai strident. Este 4.30 dimineața si afurisitul de cocos își
găsește un gărduleț din fata ferestrei drept loc de vocalize. Este prea de
tot. Eram aproape de roscata si cine stie unde puteam sa ajungem in vis. Sa ma
deranjeze moțatul asta nu admit. Nu admit! Ma îndrept spre raftul cu cărți.
Sunt ca un automat, infasc o carte, Stiglitz parca, si ma arunc in lupta sigur
de victorie. Am sa te fac afiș cocos insomniac.... Plasez o lovitura din
dreapta. Coco face o fandare in stânga si evita elegant lovitura plasandu-se in
hambar. Gardul se face zob bineînțeles. Un Capsunar când se apuca sa facă o
treaba apoi o face. Il urmaresc bineînțeles. Încearcă sa se ascundă in hambar
dar il descopăr. Il privesc cu ambi mei ochi. Ma sfidează si-mi arunca o
privire îndrăzneață cu un ochi. Si cu acela clipește... A!... Ești chiar măgar!
si arunc cu cartea in el. Stiglitz isi etaleaza toate teoriile
economice fluturate prin aer: zbzzzzz si stâlpul de rezistenta este
retezat. La 5.30 dimineața si după o lupta apriga desavarsesc actiunea:
"hambarul cu totul". Nu-i nimic! Disputa continua. Pană aproape
de 6.00 dimineata când si eu si Coco ne oprim. Eu din lupta, el din cantat. Eu
sunt obosit, el paseste tantos prin curte. Se cheama ca am rezolvat
totuși problema. Nu-i așa???? Nu am mai auzit cucurigat toata ziua. Pagube nu
sunt așa mari: hambarul, cocina porcilor si păierul sunt la pământ. Oricum
trebuia sa fie dărâmate cândva. Dar nici Coco nu mai are unde sa stea.
Suntem chit. Cu Coco am meci egal. Case closed. Acum s-a făcut lumina si
trebuie sa ma dau jos din pat. Dar chiar trebuie sa o fac după o noapte de
lupta?
Chiar trebuie sa o fac??? De ce sa ma trezesc nepregătit? Si apoi cine a făcut
domne cărțile ăstea așa de groase? Nu știa ca sunt periculoase in mana
unui somnambul??? Si Balzac, Stiglitz sau Cartarescu sau Pikety, de
ce au scris omule atâtea pagini? Sa aibă alti de lucru sa le tipareasca??? Eu
le mai folosesc si le mai pun sub un picior de la masa sa se echilibreze, dar
ceilalți? Oricum nu stiu cat este de legal sa se tipareasca produse de asemenea
dimensiuni. Ce pot face oamenii inarmati cu asemenea carti? Si ce consecinte pe
termen lung pot sa apara.Gandestete ca poti sa faci hernie de disc numai
stergandu-le de praf. Oricum sunt multumit cu rezultatul activitatii mele
nocturne. Gandeste-te ca mai exista posibilitatea sa-mi cada in mana
DEX-ul lui Breban. Cu asta faceam ravagii si la vecini.
De asta te întreb, poate știi poate ai aflat: roscata de peste o apa mare
si cu nisip mult ce ochi are??? Eu acum am sa încerc sa adorm fara țânțari
fara cocosi. Ma reîntorc in sihăstria mea si incerc sa-l rechem pe Ene pe la
gene. Poate mi-o aduce din nou pe roscata in vis...si cine stie....poate imi da
si numarul ei de telefon....
