La Marsani

            

Sfârșitul acesta de de saptamana l-am petrecut alaturi de tata la mosie, la tara, la Mârșani. Inca este verdeață, inca nemiloasa canicula nu a pârjolit totul. Sunt momente senzationale salvate in fișierele cu amintiri, sunt momente consumate împreună cu tatăl meu. Nea Sandu a lu' Ionita, al Moraresii din Marsani. Este geamăn si de la sfârșitul lunii Mai contabilizeaza următorii 20 de ani pana la suta. După grătarele obligatorii, vinișorul aferent si vizionarea etapei din TDF, după ce am îndopat burțile cu miștocăreala si râsete cu fălcile pana la urechi n-am retreas spre odihna.

            Am făcut si eu același lucru putin forțat de efuziunea celorlalți cu privire la următoarea etapa: somnul.  Merg in camera mea si zdup in pat. Ma zvârcolesc, stanga-dreapta, fac cearceaful sucălete, il invoc pe Ene de la gene si vine intr-un sfârșit. Nu este singur si începe sa sa ma învăluie cu imaginea unei ape mari si cu nisip mult. Vai, zic,  ce apa mare ajunge pe nisipurile astea in Mârșani? Dar roscata asta ce-mi întinde mana cine este? Dar ea chiar încearcă sa se aproprie de mine..... Dar cine este???? In mijlocul auto-interogărilor își face prezenta un țânțar subțire-n glas. Bzzz, bzzz ma smulge din vis. Nu m-ar fi deranjat foarte mult daca ma lăsa sa termin visul, dar daca in inconstienta lui chiar a facut-o merita o corecție. Ma arunc spre raftul cu cărți, este in dreapta patului recunosc gestul l-am facut de 'n' ori, înfașc primul volum ce îmi cade in mana, este întuneric bezna si cartea pare puțin cam grea. Nu-i nimic zic victoria va fi facila, ce poate sa mai facă un țânțar in fata unui mascul alfa. Așadar infasc cartea, pândesc cu simțurile ascuțite la maxim. Acum este liniște acum bâzâitul te sâcâie. Tensiunea creste exponential.  Zic in sinea mea: parca sunt doi. Ba nu, este doar un ratacit. Il vad plutind spre ferastra, are aripi si o trompa sugătoare.... Al meu esti!....zbrrrrrr cu cartea după el. Trosc, face fereastra si se pravaleste pe jos. Este doar ora unu noaptea si românașii nu au terminat de bătut nevestele așa ca zgomotul nu deranjează pe nimeni. Aproape toată lumea  bate pe cineva. Si eu sunt tot la aceasi program. Țânțarul zboară in zig-zag, se îndreaptă spre ușă, dar eu am privire de uliu si il atac la înghesuială. Cartea manevrata cu iscusință se lovește de ușă. Trosc! Pana aci i-a fost ușii. Am smuls-o din balamale, am facut-o bucati. Țânțarul a continuat sa-si arate trompa intr-un gest de fronda si sa se faca auzit iar eu să-mi arat vigilenta inca doua ore timp in care am reușit să-mi îmbunatațesc aptitudinile de vanator. Rezultatul actiunii?  Am de reparat 4 pereți din camerele vizitata de mine in puterea nopti (sunt gaurite complet a ramas doar structura de rezistenta) . Este adevărat ca s-a lăsat si casa putin intr-o parte. Oricum trebuia reparata odata si odata si  de ce sa nu încep de acum. Acoperișul inca tine, ma rog sa nu vina un vânt mai puternic pentru ca altfel am sa privesc Calea Lactee din patul propriu si personal. Aici recunosc ca am reportat victoria. Nu am mai auzit bazait de tantar pana la ziua. Cat ești tu de țânțar sa nu ce pui cu un Capsunar înarmat cu un volum de Cartarescu chiar daca ii zice Solenoid. Dixit!

                Ma întind relaxat in pat. Este doar ora 2.00 noaptea. Il invoc pe Ene pe la gene si-l rog sa ma duca iarăși la apa mare, la nisipurile si la roscata ce mi-a apărut in vis mai devreme. Ușor, usor ajung in fata roscatei, ii întind mana ea face la fel, îmi zâmbește iar eu parca sunt prea curios sa- i cunosc gustul buzelor. Asta sunt eu in vis, in realitate culoarea ochilor mi-ar fi îndeajuns.

                 Ne apropriem de ziua cand: cucuriguuuuu!!!  De câteva ori. Din ce in ce mai pițigăiat si mai strident. Este 4.30 dimineața si afurisitul de cocos își găsește un gărduleț din fata ferestrei drept loc de vocalize. Este prea de tot. Eram aproape de roscata si cine stie unde puteam sa ajungem in vis. Sa ma deranjeze moțatul asta nu admit. Nu admit! Ma îndrept spre raftul cu cărți. Sunt ca un automat, infasc o carte, Stiglitz parca, si ma arunc in lupta sigur de victorie. Am sa te fac afiș cocos insomniac.... Plasez o lovitura din dreapta. Coco face o fandare in stânga si evita elegant lovitura plasandu-se in hambar. Gardul se face zob bineînțeles. Un Capsunar când se apuca sa facă o treaba apoi o face. Il urmaresc bineînțeles. Încearcă sa se ascundă in hambar dar il descopăr. Il privesc cu ambi mei ochi. Ma sfidează si-mi arunca o privire îndrăzneață cu un ochi. Si cu acela clipește... A!... Ești chiar măgar! si arunc cu cartea in el. Stiglitz isi etaleaza toate teoriile economice  fluturate prin aer: zbzzzzz si stâlpul de rezistenta este retezat. La 5.30 dimineața si după o lupta apriga desavarsesc actiunea: "hambarul cu totul". Nu-i nimic! Disputa continua.  Pană aproape de 6.00 dimineata când si eu si Coco ne oprim. Eu din lupta, el din cantat. Eu sunt obosit, el paseste tantos prin curte.  Se cheama ca am rezolvat totuși problema. Nu-i așa???? Nu am mai auzit cucurigat toata ziua. Pagube nu sunt așa mari: hambarul, cocina porcilor si păierul sunt la pământ. Oricum trebuia sa fie dărâmate cândva.  Dar nici Coco nu mai are unde sa stea. Suntem chit. Cu Coco am meci egal. Case closed. Acum s-a făcut lumina si trebuie sa ma dau jos din pat. Dar chiar trebuie sa o fac după o noapte de lupta? 

                Chiar trebuie sa o fac??? De ce sa ma trezesc nepregătit? Si apoi cine a făcut domne cărțile ăstea așa de groase? Nu știa ca sunt periculoase in mana unui somnambul???  Si Balzac, Stiglitz sau Cartarescu sau Pikety, de ce au scris omule atâtea pagini? Sa aibă alti de lucru sa le tipareasca??? Eu le mai folosesc si le mai pun sub un picior de la masa sa se echilibreze, dar ceilalți? Oricum nu stiu cat este de legal sa se tipareasca produse de asemenea dimensiuni. Ce pot face oamenii inarmati cu asemenea carti? Si ce consecinte pe termen lung pot sa apara.Gandestete ca poti sa faci hernie de disc numai stergandu-le de praf.  Oricum sunt multumit cu rezultatul activitatii mele nocturne. Gandeste-te ca mai exista  posibilitatea sa-mi cada in mana DEX-ul lui Breban. Cu asta faceam ravagii si la vecini.

               De asta te întreb, poate știi poate ai aflat: roscata de peste o apa mare si cu nisip mult ce ochi are??? Eu acum am sa încerc sa adorm fara țânțari fara cocosi. Ma reîntorc in sihăstria mea si incerc sa-l rechem pe Ene pe la gene. Poate mi-o aduce din nou pe roscata in vis...si cine stie....poate imi da si numarul ei de telefon....