Un blog al nalucilor sau naucilor?!!!

luni, 1 august 2016

Singuratate.

          Singuratatea,  are la baza optiunea proprie.  Te retragi in solitudine urmand o optiune interioara, nimeni ne putand interveni in traseul dorit de tine. Acest refugiu interior este dominat de imaginatie, de inchipuire si este locul unde ne cautam amagirile, unde ne construim “realitatea proprie”. Totusi mediu in care existam ne impinge sa co-existam,  sa ne explicam noua insine si celorlalti gesturile si faptele petrecute dar explicatiile oferite sunt  deformate. Noi reflectam raspunsurile date prin “realitatea proprie” si asteptam justificarile celorlalti sosite din “ realitatea sociala”.  Nu stiu daca poti sa-ti construiesti singuratatea ca o bula de idealism. Nelinistea constiintei proprii poate fi diferita de constiinta colectiva si de aici pot sa apara conflicte datorate neintelegerilor. Ce este suparator ? Faptul ca ambele constiinte si cea proprie si cea colectiva pot sa aiba fundamente total diferita si pot sa aiba dreptate in acelasi timp.  Este minunat sa-ti construiesti bula ta de singuratate dominata de realitatea proprie dar pentru relationarea cu realitatea colectiva ai nevoie de un canal de cominicare biunivoca iar pentru intelegerea lucrurilor ai nevoie de un traductor, ai nevoie sa aliniezi trairile si emotiile aceleiasi unitati de masura.  M-am retras in singuratatea mea fara sa-mi dau seama ca diferentele dintre plasmuirea constiintei mele si  constiinta colectiva  ma imping spre conflicte interioare. Izolarea mea a fost gresit inteleasa. Cei apropiati mie  au crezut ca ei sunt cauza si m-au lasat “in boii mei” iar eu credeam ca ei sunt la originea solitudinii mele si imi inchipuiam tot felul de comploturi si tradari .Sper ca mi-am invatat lectia si acum  reusesc sa ma fac inteles si sa inteleg corect natura lucrurilor . Singuratatea? Da, poate sa fie buna atata timp cat este inteleasa corect si  nu ii deranjeaza pe ceilalti pentru ca alternativa este izolarea si exacerbarea plasmuirilor mintii tale.

          De scris voi scrie cand pot si cum pot, uneori mai mult alteori mai putin, uneori mai bine alteori jalnic dar de fiecare data cu bucurie.  Cand am sa consider ca este indeajuns am sa ma opresc.

Un comentariu:

  1. Nu trebuie sa te opresti niciodata sa scrii. De cate ori simti nevoia asterne pe hartie! Partea umana si sufleteasca a fiintei noastre se dezvolta prin scris, deoarece numai asa devii mai artist si mai aproape de oameni. Comunici, inseamna ca vrei sa ti impartasesti trairile cu altii, inseamna ca vrei sa iesi din singuratate! Suntem firi complexe, ne jucam cu realitatile si experimentam! E normal sa fie asa, e normal sa fim curiosi si sa traim in mai multe realitati! Totul e, numai sa reusim sa ne vindecam pe noi insine si nu sa ne fie msi rau ca inainte! Si realitatea virtuala e buna, daca stim s o folosim, doar un pic! La fel ca si celelalte realitati pe care le experimentezi! Un pic si cu masura, dar nu uita ca, niciodata nu vei stii care este realitatea pe care ti a harazit o Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere