Primul sarut.

          Hai sa va spun cum a fost cand am vrut sa sarut prima fata. Sa nu fii geloasa ca faptele acestea s-au intamplat cu o mie de ani in urma... Aveam 12-13 ani, nu luasem inca buletinul si-mi placea de o fata. Cred ca si ei de mine ca tot ne intalneam la joaca si tot ne "loveam" unul de celalalt. Pana intr-o zi cand mi-am luat inima in dinti si am invitat-o intr-un fel de parc, un loc cu multi copaci cu o poienita, un mic paradis,  nu departe de blocurile in care stateam. Pe drum nu mai stiu despre ce am sporovait, cred ca despre profesori, amandoi invatam la aceiasi scoala. Am ajuns in poienita. Sangele clocotea in mine dar nu prea stiam ce sa fac. Este adevarat ca imi imaginesem de cateva ori scena dar acum, in direct, nu prea eram initiat  cum sa ma port pentru ca fata Lizica, da! ca in Dumbrava minunata de Sadoveanu, imi parea si mai frumoasa si mai dragastoasa. Era imbracata intr-o rochita roz cu volanase de sub care abia se iveau doua mistere pentru mine. Parca era Hannah Montana de peste ani!   Datorita emotiilor simteam cum ma lasa picioarele si atunci am invitat-o sa ne asezam. Covorul de iarba si flori de camp abia astepta sa ne sarutam in liniste si sa ne rostogolim inlantuiti. Primul care s-a asezat am fost eu. Atunci s-a auzit un ppaaaarrrtttzzzz venit din partea mea. Huston we have a problem. Am inlemnit, m-am inrosit si mintea mi s-a blocat. Lizica, sa salveze situatia, imi spune ca nu-i nimic, ca si ei i se intampla la fel dupa ce mananca fasole si ca viata merge inainte deci sa ne vedem de cele ce venisem in poienita. Cum iti spuneam mintea imi era blocata dar printre franturi (in aceste cazuri o secunda este echivalentul unei ore, timpul se dilata) imi amintesc ca nu mancasem fasole. Asta era de bine dar ce se intamplase? De unde venise zgomotul?  Ma pipai sa vad daca sunt intreg. Mainile, gatul, urechile sunt la locul lor. Picioarele deasemenea. Cand sa ridic mainile mai sus imi aduc aminte cu ce m-am imbracat. Cu un short care-mi placea si il aveam din clasa a V-a. Acum imi ramasese putin cam mic dar imi facea placere sa-l port. Pana in acea clipa cand el s-a revoltat si s-a spart, s-a rupt in fund exact cand imi era mai bine. Lizica imi cauta buzele, de acum se incinsese si ea nitel, eu ma feream, ea revenea cu si mai mare ardoare dar eu o evitam in continuare. Tot ce am putut sa  ofer  au fost niste atingeri intamplatoare ale buzelor si ale mainilor pe diferite parti din corp. Eram un baiat cu pantalonii rupti in fund cum sa ma sarut cu o fata atat de frumoasa? Poti sa-mi spui ca daca ma uitam mai atent vedeam pete pe rochita Lizicai dar pe mine nu ma interesau si nu ma intereseaza petele ei. Pentru mine ea era si este cea mai frumoasa iar EU trebuia sa fiu cel perfect.

                De atunci cred ca am ramas cu complexul acesta: al baiatului cu pantalonii rupti in fund. Astazi cand am intalnire cu o fata nu mananc cu o saptamana inainte fasole iar pantalonii ii verific de mai multe ori amanuntit.  Ca la lansarile de Cape Canaveral.  Degeaba. Cand sa incerc sa o sarut amintitrea acelui ppaaaarrrtttzzzz si teama ca voi dezamagii ma inhiba.

                Sa aveti o saptamana minunata!