Un blog al nalucilor sau naucilor?!!!

duminică, 18 octombrie 2015

Pensiile militarilor.

        Oare cati din bunicutii acestia blajini nu au trimis in puscarii romani nevinovati?
        Daca noi condamnam cu adevarat comunismul trebuia sa-i degradam pe tortionari si sa le retragem pensia militara astfel rezolvam 3 lucruri:
1. aratam ca ne rupem de trecut.
2. usuram bugetul.

       Ma doare in cot de cuantumul pensiilor militare!
       Este scandalos felul prin care acestea se modifica!
In rest Domnul sa-i aiba in paza si pe uni si pe ceilalti pt. ca mie mi-a ascultat ruga din timpul armatei ('987), urmata de rugile din adolescenta si tineretea timpurie, ca infricosatoare si agere le mai erau pulanele. Sa nu uitam ca platim pensii si celor care ne ascultau si bataile inimii. Cate delatiuni ajungeau la secu'? Cati romani verzi ca bradul au murit incercand sa treaca granita? Cine incaseaza pensie acum?

        Militarii sunt o specie aparte. Cum sa-ti parasesti libertatea si sa te inrolezi sub comanda lui cucu-bau.

        Ce contract cu statul? Cand dadeau drumul in permisii doar celor ce 'sareau' cu Kent-ul eu ii intrebam ce contract au cu Tara?  Militari au pierdut la recalculare cativa ani de vechime.
Unde erau acei ani? Stateam ca popandaul in papusoi si ma gandeam ca poate petentii regasesc acei ani in arhivele de la servicii. Ca poate erau ciripitori la secu’ si secu’ isi ascundea membri, ca partidul’ stergea urmele lasate de colaborationisti. Oare unde sunt arhivele de la servicii? Dar cele de la partid? Anii de vechime de la Anvers se mai regasec pe undeva?
        In ultima suta de ani militarii din Europa cand s-au expimat s-a lasat cu sange, moarte si suferinta!
Ultima exprimare a militarilor in romanica a avut loc la Timisoara loc unde militarii au tras in aer cu gloante iar noi am tras aerul in piept!
Pe unde trec militarii miroase urat!

Un comentariu:

  1. Am priceput că există atîta nedreptate pe lumea asta, încît cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-şi va epuiza şansele. Va eşua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nicio dîră de dreptate, ci numai una de sânge.

    Octavian Paler: “Viaţa pe un peron”

    RăspundețiȘtergere