Paienjenii, umezeala, lipsa luminii, liliecii si sufocarea din primele adaposturi ale oamenilor sunt continuate ca un arhetip in noile habitaturi. Privesc in jurul meu. Nimic nu s-a schimbat. Traim si ne comportam tot ca in pesteri. Suntem ceea ce suntem ca expresie a mediului in care baltim de milenii.
Doar anotimpurile raman aceleasi. Dar noi nu putem intervenii in ciclicitatea lor....
Acum este o toamna tarzie. Are acelasi fantastic mozaic de culori si de arome asa cum l-a avut anul trecut si din totdeauna. Sunt amintiri ancestrale.
Traiesc si recunosc toate anotimpurile. Mare parte din mine este in simbioza cu natura. Eu i-am oferit neconditionat naturii cea mai mare parte de suflet. Natura mi-a oferit frunzele moarte, seninul cerului, puritatea zapezii si florile de cais.
Fiecarei sinucideri ale naturii ma aliniaz si fac acelasi lucru. De patru ori pe an. Suntem chit.
Sunt atat de singur si atat de insingurat incat cel mai bun prieten si confident al meu este tiuitul din urechi. Am la activ zeci de nopti de insomnii. Este plata ce trebuie sa o fac pentru un maruntis de zile din viata asta. Sunt constient de situatie dar nu sunt si calau. Nu am voie si nu vreau sa trag pe nimeni dupa mine.
Te conjur sa ma lasi sa-mi duc singur crucea. Este intelegerea mea cu Divinitatea. Bucati din sufletul meu pentru bucati de anotimpuri. Inima nu se primeste. Asi fi avut pentru schimb din belsug.
"Aşadar, iată cum se produce o despărţire! în câteva clipe, în care nu se rosteşte nici un cuvânt. Da, nu poţi niciodată să îţi imaginezi un astfel de eveniment, nu e cum crezi şi nu vine când ţi se pare inevitabil! Seamănă cu moartea, când simţi că apropierea ei este neîndoielnică şi de astă dată nu te va cruţa: e foarte rău, nu seamănă cu morţile care până atunci îţi reamintiseră doar că ea există şi că, trăind, nu trebuie să uiţi sfârşitul. Tot astfel era şi când îţi legai viaţa de cineva. Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea, simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii, despre care nu bănuiseşi ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc e ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferinţă, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: „viaţa nu mai avea pentru mine nici un rost”, şi care până atunci ţi se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viaţa nici un rost? e suficient să priveşti cerul! îţi spui fără să bănuieşti în clipa aceeas că cerul e invadat de speranţele tale secrete, de visurile tale fără nume) devin pentru tine o realitate brutală, în care ai vrea, ca şi înainte, să nu crezi; dar îţi dai seama că nu mai sunt gândite şi rostite de alţii, ci de tine, şi că tot ceea ce vezi (chiar şi cerul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinţi îţi este străin.” – Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământe
RăspundețiȘtergereEste onoranta alaturarea unui text scris de Marin Preda cimiliturilor mele. Va multumesc!
ȘtergereDACĂ VĂ IUBIŢI...
RăspundețiȘtergereDacă vă iubiţi, întâmpinați-vă mereu cu bucurie și păstrați armonia în relația voastră. Nu vă mai certaţi pentru toate nimicurile. Nu vă mai aruncaţi priviri urâcioase, nu mai ridicaţi tonurile vocilor şi nu vă spuneţi cuvinte necugetate. În situaţii de criză lăsaţi inimile din voi să vorbească, nu orgoliile. Dacă vă certaţi, nu veţi depăşi mai bine şi mai repede problemele, ci le veţi amplifica.
Dacă vă iubiţi, nu vă mai adresaţi reproşuri, nu mai invocaţi greşeli şi dureri din trecut, care s-au consumat... Iertaţi, uitaţi şi căutați să faceţi lucrurile mai bine ca în trecut.
Dacă vă iubiţi, nu vă înstrăinaţi unul de celălalt, nu căutaţi răspunsuri şi rezolvări la problemele dintre voi, discutând cu alte persoane… Comunicarea trebuie să existe doar între voi doi, fiindcă numai voi ştiţi ce simţiţi şi ce vă doriţi. Aveţi răbdare să vă cunoaşteţi, faceţi acele mici compromisuri care ajută la păstrarea armoniei în cuplu. Dacă vă iubiţi, nu mai consideraţi sacrificiu orice gest făcut în favoarea celuilalt.
Dacă vă iubiţi nu prețuiți mai mult lucrurile decât vă prețuiți unul pe celălalt și momentele petrecute împreună… La sfărșit, acele lucruri de care sunteți înconjurați vor fi doar niște vechituri, dar amintirile adunate într-o viață vor fi averea voastră.
Dacă vă iubiţi, nu vă grăbiţi să decideţi că sunteţi sau nu potriviţi, raportându-vă la criterii neesenţiale… Acordaţi-vă timp să vă cunoaşteţi, să vă înţelegeți, să învăţaţi să trăiţi împreună. Nu lăsaţi nimic să vă dezbine: nici necazurile şi nici oamenii rău intenţionaţi.
Dacă vă iubiți, fiți cei mai buni prieteni și confidenți.
Dacă vă iubiţi, fiţi împreună şi faceţi totul împreună. Împărţiţi fericirea, lacrimile, durerile, temerile, neajunsurile, visurile, timpul, viața.
Iubirea înseamnă împreună la bine şi la greu, cu perfecţiune şi imperfecţiune, cu fericire şi nefericire, cu abundenţă şi cu lipsuri, dar toate împărţite la doi…
Irina Binder