Nu mi-am şters trecutul şi n-am scăpat
din strînsoarea mizeră a prezentului. Desişul otrăvit al propriilor mele îndoieli
a alimentat fără cruţare ceţuri şi superstiţii, singurataţi minimaliste si angoase
inşurubate insidios, toate aşezate, în mintea şi în sufletul meu, temeinic şi
strămoşeşc.
Dar am văzut cum ar putea arăta
viitorul. EA mi-a dăruit ceva imaterial şi nepreţuit. Mi-a daruit încrederea
viguroasă şi netulburată în mine însumi. O femeie încă prinsă în inocenţa
copilăriei, scundă ca o speranţă şi hotărîtă ca ziua după noapte mi-a
demonstrat ca există putere, valoare şi merit, precepte pe care le-am pierdut demult.
Zâmbetul ei, aidoma
Anotimpurilor lui Vivaldi, este când cald si diafan precum o adiere de Mai, când rece si taios precum un vânt de inceput de viscol. Pe
ea am recunoscut-o ca suverană şi am incoronat-o Regină. Capabilă să
domine orice context, un caracter puternic, contaminat de seriozitate şi
moralitate. A apărut pe neaşteptate, după deceniile mele de neguri si de nesiguranţe,
s-a arătat ne molipsită de negativismul meu, de supersitiţiile mele, de toate
acele agitaţii neguroase în care eu mă pricep atât de bine să-mi înec talentul şi să alung victoria. Regina m-a
ajutat să-mi reamintesc şi sa înţeleg că
nimic nu e scris dinainte iar, dacă e scris, se poate şterge sau corecta.
Coabitarea mea fidelă cu neputinţa şi oscilaţiile în care imi dospeam eşecul au
primit lovituri fatale executate cu cinism chiar de catre suverană.
Regina mea a dovedit în tot ce a urmat, dupa
fiecare clipă de extaz şi admiraţie ce le-am aşezat la picioarele ei, că nu se
recunoaşte in stridenţă şi nu degajă aroganţă. Chiar daca avea dreptul si
puterea sa o facă, chiar daca îi era la îndemână să dezlănţuie o paradă trufaşă sau să chiuie deşănţat din
toate puterile mi-a arătat ceva rarisim: cumpătare, mulţumire modestă în faţa
vieţii, împăcarea cu sine în anonimat.
Prin ea am avut revelaţia descoperirii
cuminţeniei, a bunului simţ şi a naturaleţii.
Regina! Iti multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu