Despre constiinte.

      Descatusarea nelinistilor constiintei meteorice in esenta pura este suparatoare, si numai proiectia imaginatiei ne reliefeaza caducitatea constructiilor acesteia.

Dealtfel eroarea troneaza peste tot, dar ea nu este supatatoare cand isi are radacina in inchipuire, in locul unde omul isi cauta amagirile.

Natura ne impinge sa ne explicam dar explicatiile ne indeparteaza de realitate apropiindu-ne de neputinta. 

      Constiinta meteorica, aceasta strafulgerare a rationalului din mine, m-a readus cu picioarele pe pamant cand, in fata unui raft cu parfumuri high-class mi- am adus aminte ca am doar bani doar de intretinere.

      Constiinta solara, constiinta de zi cu zi determinata de normele sociale de preceptele induse de apartenenta la ortodoxie si filtrata de normele sociale imi inhiba latura mea creativa.

      Constiinta onirica, selenara sau morfeica isi are originea in "eu-l" meu, este in comuniune cu egregore-ul meu. Este constiinta ce ma guverneaza in momentele in care ma desprind de real. In somn. Aceasta contiinta nu o pot controla cum pot face cu celelalte doua. Altfel cum imi pot explica gesturile "nebune" din viata mea?...

      Fratilor, daca nu ar exista dracu’ cum l-am mai gasi pe Dumnezeu?