Regina! Iti multumesc!

Nu mi-am şters trecutul şi n-am scăpat din strînsoarea mizeră a prezentului. Desişul otrăvit al propriilor mele îndoieli a alimentat fără cruţare ceţuri şi superstiţii, singurataţi minimaliste si angoase inşurubate insidios, toate aşezate, în mintea şi în sufletul meu, temeinic şi strămoşeşc.

Dar am văzut cum ar putea arăta viitorul. EA mi-a dăruit ceva imaterial şi nepreţuit. Mi-a daruit încrederea viguroasă şi netulburată în mine însumi. O femeie încă prinsă în inocenţa copilăriei, scundă ca o speranţă şi hotărîtă ca ziua după noapte mi-a demonstrat ca există putere, valoare şi merit, precepte pe care le-am pierdut demult. Zâmbetul ei, aidoma Anotimpurilor lui Vivaldi, este când cald si diafan precum o adiere de Mai, când rece si taios precum un vânt de inceput de viscol. Pe ea am recunoscut-o ca suverană şi am incoronat-o Regină. Capabilă să domine orice context, un caracter puternic, contaminat de seriozitate şi moralitate. A apărut pe neaşteptate, după deceniile mele de neguri si de nesiguranţe, s-a arătat ne molipsită de negativismul meu, de supersitiţiile mele, de toate acele agitaţii neguroase în care eu mă pricep atât de bine să-mi înec talentul şi să alung victoria. Regina m-a ajutat  să-mi reamintesc şi sa înţeleg că nimic nu e scris dinainte iar, dacă e scris, se poate şterge sau corecta. Coabitarea mea fidelă cu neputinţa şi oscilaţiile în care imi dospeam eşecul au primit lovituri fatale executate cu cinism chiar de catre suverană.

Regina mea a dovedit în tot ce a urmat, dupa fiecare clipă de extaz şi admiraţie ce le-am aşezat la picioarele ei, că nu se recunoaşte in stridenţă şi nu degajă aroganţă. Chiar daca avea dreptul si puterea sa o facă, chiar daca îi era la îndemână să dezlănţuie o paradă trufaşă sau să chiuie deşănţat din toate puterile mi-a arătat ceva rarisim: cumpătare, mulţumire modestă în faţa vieţii, împăcarea cu sine în anonimat.

Prin ea am avut revelaţia descoperirii cuminţeniei, a bunului simţ şi a naturaleţii.

Regina! Iti multumesc!

Venere si Madona Mihai Eminescu, referat, comentariu, analiza literara.

Ca multe alte creatii si opera "Venere si Madona" poate fi integrata in tema iubirii. Aparuta in 15 Aprilie 1870, poezia este in prima parte o meditatie aupra idealului feminin, analizat din doua perspective antice: frumusetea ca ideal si sfintenia ca unicitate.Apartinand perioadei clasice, alaturi de Caragiale, Creanga si Slavici, Eminescu isi fixeaza creatia ca temelie trainica a literaturii romane si "fiind foarte national, este universal'' (de Arghezi).
A intrat in universalitate si a transmis lumii tot ceea ce pamantul romanesc a rodit mai profund, mai frumos si mai vrednic. A imprumutat ca specific national elemente din istoria nationala, din folclorul si mitologia romaneasca si si-a creat cadre nationale minunate in slujba implinirii iubirii, inspirandu-se din frumusetile naturale pe care aceasta tara le-a mostenit.

Fascinatia pentru frumusetea feminina, cum arata si titlul, a avut ecou dealungul secolelor si a constituit mobilul unor creatii artistice desavarsite: Venus din Millo sau Madona in reprezentarea lui Rafael. Sub un altaspect, titlul poate ascunde si alte intelesuri : suprematiei sfinteniei in raport cu frumusetea.
Analizind substantivul propriu"Venere"- la plural- putem deduce ca venerele reprezinta conceptul frumusetii in diversitatea umana, in timp ce Madona, mama sfanta a Dumnezeului, simbolizeaza unicitatea.
Ca structura, poezia este compusa din 12 strofe in care se pot deosebii trei secvente. Apartinand genului liric, Eminescu imbina intr-o armonie perfecta imaginea cu trairea. "Eul" liric participa activ la intreaga valtoare a trairilor secventele poeziei.
Prima parte, compusa din 4 strofe, debuteaza cu o meditatie a poetului asupra conceptului de frumos. Cronologic, frumusetea ca reprezentare a lui Venus-zeita frumusetii, isi are originile in antichitate, in Grecia Antica. Aceasta lume pierduta se recompune partial prin vestigiile pastrate.
Metaforizat, trecutul este imaginat ca "noaptea unei lumi ce nu mai este" si sta sub semnul povestilor mitologice si a scandarilor vechilor carminae.
Exclamatia retorica: ''ce te vad te aud, te cuget'' are rolul de a transmite emotia poetica a intoarcerii intr-o lume disparuta, cu alte configuratii astronomice, cu alte mituri si alte credinte religioase ("dintr-un cer cu alte stele, cu-alte roiuri, cu alti zei").
Strofa a II-a trimite explicit la imaginea scluptata a lui Venus, divinizarea frumusetii de femeie, care isi gaseste prelungiri pana in zilele noastr, permitand comparatii cu "venerele" contemporane. Metafora "ochi de piatra ce scanteie " incearca sa evidentieze valoarea creatiei artistice care prin talentul creatorului, capata viata. Desi, sculptat in piatra, bratul lasa a se ghicii moliciunea imbaietoere a femeii imortalizate si este astfel pus in valoare printr-o comparatie sugestiva: "ca gandirea unui imparat poet".
In strofa a III-a, nu Venera este pe primul plan al constiintei, ci frumusetea ideala a femeii. Darul imaginilor este partea esentiala a poeziei. Ambele imagini, atat cea de Venera cat si cea de Madona apar ca fete ale aceleiasi valori, functia lor fiind sa exprime cele doua absoluturi ale iubirii: Frumusetea fizica si frumusetea morala.
In grupul celor 2 strofe inchinate Madonei, Eminescu pune in valoare frumusetea ideala a femeii si pentru a sublinia in chip deosebit, utilizeaza asezarea cuvantului ''femeie'' atat la sfarsitul versului penultim cat si la inceputul versului ultim, prin aceasta accentuand in crescendo atributele femeii: ''Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie/ A femeii ce si astazi tot frumoasa oa revad''
Ridicarea Madonei in spatiul absolut se realiaza prin repetarea cuvantului ''inger''. In paralel, idealul feminin pe care Eminescu il imagineaza e intruchipat de o alta reprezentare artistica reprezentativa, de data asta apartinand picturii lui Rafael, prin imaginea Madonei ca simbol al femeii caste, sfinte, nascatoare de Dumnezeu. Madona e asociata cu raiul, cu ''gradini imbalsamate'' imprumutand elemente biblice: ''plutind Regina intre ingerii din cer''.
Portretul Madonei ni se dezvaluie cu un exceptional simt artistic imprumutand motivul femeii inger.
In partea a doua a poeziei, Eminescu osandeste printr-un stil crud si direct. Dupa prezentarea femeii angelice imaginile poetului tintesc in jos, coboara spre valorile umane ca rezultate ale conflictelor adanci.
Statuia antica, prototipul frumusetii fizice , exprima abisul patimilor omenesti insotite de tumultul simturilor. Printr-o izbucnire abrubta, pe un ton acuzator:''te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc'' se doreste coborarea de pe piedestal a Venerei. Astfel se realizeaza antiteza intre imaginea serafica a Madonei si imaginea pamanteana a Venerei. Madona este pozitionata in ''raiul cu gradini imbalsamate'' pe cand Venera era ''o veste dintr-un cer cu alte stele''.
Opozitia din planul imaginilor continua. ''Sufletul-mbatat in raze'' al lui Rafael se contrapune cu magia''cabnd in viata pustiita, rade-o raza de noroc'' Opozitiile aratate nu izbucnesc din necesitati retorice ci din planuri de reonanta necesara.



       

Esecul unei generatii!

Misu Negritoiu recunoaste acum in 2007 ceva ce se stia de cativa ani: esecul generatiei politice a anilor `90.

"Ne-am întors de unde am plecat: de la abordarea politicilor de bază până la calitatea actului de guvernare suntem înapoi la începutul anilor '90, când măcar aveam scuza că nu ştiam prea multe” marturiseste dn-sa.

Bravo domnule Negritoiu, pentru curajul si onestitatea recunoasterii pacatului neputintei generatiei de politicieni din care ati facut parte!

Nu ne transmite insa daca a fost si ticalosie calculata in deciziile si actiunile politice si sociale luate la inceputul `90. Acum este uimit ca lucrurile se repeta! Ca discutam de reformarea statului, de consolidare fiscala (reducerea deficitului), de reduceri de cheltuieli sociale, de restructurarea companiilor de stat. Pana si scrisorile de acord cu FMI au texte asemanatoare!
Acum in functiile de conducere sunt discipolii lor.
Cum e turcu si pistolul spune o vorba romaneasca! Asa profesori asa elevi!

Sa reamintim cateva figuri ale generatiei nascute pana in 1950, care au preluat functii de conducere: I. Cristoiu, R. Teodorescu, M. Isarescu ,I. Serbanescu, D. DaianuT. Stolojan, E. Dijmarescu, A. Plesu, T. Basescu, T. Melescanu, V.Tabara, O. Cozmanca, N. Manolescu, A. Blandiana, G. Liiceanu D.M. Popescu.

Astept cu nerabdare si maturisirile generatiei urmatoare, gereratie nascuta pana in 1960 asa ca sa fim cu ochii si urechile ciulite la reprezentantii ei: Doru Viorel Ursu, A. Severin, Florin Georgescu, V. Catarama,D. Bartos,M. Sirbu,Cristian Diaconescu ,C. T. Popescu, Mircea Cartarescu , H.R Patavievici, S. Tanase, Traian Ungureanu.

Fac parte din generatia de decretei puri: 1967.1968,1969 perioada in care s-au nascut aprox. 1,5 mil copii.Am trecut prin 42 de ani de viata gustand `deliciile comunismului`, rasturnand o oranduire politica, traversand o tranzitie spre capitalism parca fara sfarsit, apoi printr-o criza economica grava intre `996-999 si acum privesc obosit cum societatea parca este gata sa se sufoce. Mi se pare mie ca sunt captiv, ca sunt prins putin mai asezat si ezit sa ma manifest public.Apuci sa faci un copil , cumperi o locuinta si platest rata. A doua zi o iei de la capat. Daca cineva te atentioneaza cu privire la excesele conducatorilor ai o vorba pt toti:``da-i in p...a mea!`` Ne rostogolim catre `maine` ne interesand-ne `azi`.

Suntem in punctul maxim de creativitate si ne este frica parca sa se asumam raspunderea conducerii societatii. Am avut parte de educatie temeinica. Lipsa optiunilor de divertisment a avut drept efect acumularea de cunostinte din biblioteci.
La stat am lucrat putin si statul ne-a trimis sa ne descurcam singuri. Uni au reusit sa porneasca afaceri. Altii nu si s-au orientat spre multinationale de distributie dar fiecare a trebuit sa invete in continuare! Upgradare continua! Avem slujbe meschine, conducem 15-20 de oameni in locuri pe care le uram si din care vrem sa iesim dar datorita lasitatii nu o facem.

Spuneam mai sus despre esecul generatiei `50 si de faptul ca si cea din `60 este in faliment. Trebuie sa incepem sa ne reconsideram prioritatile si sa iesim la `bataie`!
Decreteii au cunostinte temeinice de a conduce, o demonstreaza rezultatele de la nivelul de management la care ni s-a permis sa accedem prin mijloace propri. Vreti sa devenim din generatia in blugi in generatia depresiva sau sa marcam un nou esec?
Radu Tudor, Ciutacu, Liviu Voinea, Chinezu s.a. incep sa-si ceara drepturi de lideri de opinie. Sunt mai multi capabili si trebuie sa-i facem cunoscuti astfel incat sa nu ne nastem talent si sa murim sperante.

Suntem cei care am ridicat mall-urile dar, vai, nu si cei care le populeaza. Privim zi de zi cum beizadelele protipendadei ne rad in fata si ocupa functii publice pe baza de dosar de partid. Atunci, plecam ochii si cautam strazi laturalnice pt. a nu ni se vedea ochii plansi si pumnii inclestati. Avem familii si rate...

Am invatat in facultati cate 4-5 ani si ne-am dat seama ca nu este de ajuns si am luat-o de la capat. Suntem o generatie `all-season` pregatita in toate domeniile dar utilizata doar in middle management, inclusiv in politica. Am muncit cate 10-12 ore zilnic, aproape in toate weekend-urile si cu gandul ca romanica trebuie sa se schimbe. Bune sau rele, schimbarile au avut loc, iar noi disciplinati am pus umarul la greu. Suntem in impas si parca paralizati...

Caut lideri, oameni in care sa ma recunosc, oameni pe care sa-i urmez. Suntem la `punctul de intalnire`, la km zero al adevarului, in punctul in care Tara are o sansa sa renasca. Suntem majoritatea de acord ca ne aflam intr-un impas major, ca aspiratiile sociale nu se infaptuiesc, ca nedreptatile si dezechilibrele sunt grave, ca legea si constitutia sint violate aproape zilnic.

Si ce facem? Ce fac decreteii? Ai solutii leatule? Lasam bocancul politicienilor actuali sa ne striveasca sau miscam ceva?

Nu vreau sa ajung sa platesc imprumutul FMI cu galetusa de maruntis ca asi fi ridicol.
Nu vreau sa-i aud si pe bercenivideniblageni spunand ca: `am chinuit degeaba o tara`!
Avem 1,5 mil de voturi! Ce facem cu ele?

Un decretel se lupta de doi ani cu un cancer . Se opereaza, face chimio, radioterapie si urmeaza tratamentul prescris dar, vai, zilele acestea se vizualizeaza reactivarea tumorii si se stabileste reluarea tratamentului oncologic.
Este sotia mea, o luptatoare in plan medical si in acelasi timp o luptatoare in plan moral de peste 20 de ani.
Priveste peste umar postarile si duelurile de pe forum si-mi spune:
I can say, your a dreamer,
But, your not the only one!

Avem optiuni practice oarecum apropiate.
Si cele politice se intrepatrund.
Asadar:
Adrian Cioroianu, Ion M. Ionita, Florin Iaru, Ovidiu Nahoi.si lista ramane deschisa.
Diaconescu, Turcescu, Tuca, Guran si Moraru sunt personaje ale media romanesti cu vechime in domeniu. Bravo lor! Daca au reusit sa faca din pasiunea originara un business am cuvinte de lauda pt. ei indiferent de orientarile lor politice. Daca le bagam pe gat (ce vreti voi) o oarece apartenenta politica nu suntem mai prejos cu nimic decat egiptenii.
Zambim conspirativ cand citim ceva din wikiliks. Sau din `orizonturi rosii`
Sa auzim numai de bine!

Din cand in cand mai dau o geana pe net si citesc opinii diferite. Unele sunt pe frecventa mea altele ma enerveaza.
Din categoria celor cu care rezonez sunt si urmatoarele directii spre care sa se dezvolte administratia tarisoarei. Autorul afirmatiilor urmatoare este unul din primii patroni romani, un personaj care timp de 20 de ani este consecvent in afirmatii.

1. Administratia să-şi stăpânească impulsurile activiste, să nu încerce să facă politici sectoriale şi să construiască strategii. Să lase oamenii şi corporaţiile să devină prospere. Să le îndeplinească condiţia de bun-simţ a libertăţii de întreprindere. Să nu reglementeze nimic din ceea ce piaţa reglează de la sine.

2. Să asigure echilibrul şi independenţa puterilor în stat. Să nu lase birocraţia să se înstăpânească prin controlul excesiv al vieţii cetăţeanului. Şi aceasta înseamnă asigurarea libertăţii.

3. Să nu-i lase pe alţii din afară să ne hotărască destinul, pornind de la ideea simplă că interesul comun nu poate fi decât suma aritmetică a intereselor noastre individuale. Nu există un alt interes al statului. El este un instrument al nostru, al tuturor, un furnizor de servicii ce nu pot fi procurate prin piaţă

Afirmatiile de mai sus apartin (vai!) lui Dinu Patriciu!

Cele de mai jos sunt din zf. si sunt semnate: Cristian Hostiuc.
Schimbarea/uciderea celui mai bun camarad este un calcul politic cinic al preşedintelui. Poporul vrea un cap.

Dar de unde să ia Băsescu un alt premier? Zestrea de cadre a PD-L este săracă. Principalul partid de guvernământ nu prea are ce să ofere. Ori sunt vechi combatanţi, hârşiţi în lupta politică, dar care nu prind la public, nu au charisma de a aduce voturi - gen Vasile Blaga, ori prea talibani - gen Monica Macovei, de nu ştii unde poţi să ajungi cu ea, ori gen Cristian Preda, Sever Voinescu sau Baconschi, care nu sunt iubiţi de propriul partid. Numai ei nu, ar spune Berceanu. Elena Udrea? Ar risca preşedintele cu ea?

De economişti, de simpli economişti, nu mari, nici nu poate fi vorba în PD-L. Videanu, şeful departamentului economic al PD-L, omul pro-business, ar fi sinucidere. Sigur nu-l vrea Băsescu. Mai este pe lista economiştilor din dreptul PD-L Andreea Vass, cea care ţine piept asaltului Opoziţiei la televizor, şi cam atât. Lista economiştilor cu care se laudă PD-L este extrem, extrem de scurtă. Miniştrii economiei şi finantelor, Ariton şi Ialomiţianu, pur şi simplu fug din faţa ziariştilor, să nu fie nevoiţi să deschidă gura, deci cad şi ei.

Din păcate PD-L, partidul care conduce ţara, nu are cu cine să vină în faţă, cu o faţă nouă, cu idei şi viziuni noi, cu o altă energie şi determinare. Ca acum 11 ani.
Putea cineva să parieze pe Traian Băsescu, un ministru chel, urât, cu haine banale (vă amintiţi cum era Petre Roman?), cu un râs zgomotos, dar cu un curaj nebun să iasă în faţă fără să se uite în oglindă. În 2000 bucureştenii l-au adoptat ca primar pe ultima sută de metri, că voiau altceva (ţineţi minte reclamele din campanie), iar apoi s-a impus peste toată politica românească. Iar PSD nici acum nu şi-a revenit. În fiecare bătălie politică şi electorală Băsescu a întors lucrurile în câteva săptămâni. Premierul Boc, micul ochelarist,1,62 metri, de trebuie să stea pe vârfuri la poză, este alături de Băsescu, personajul politic care în ciuda miştoului general a câştigat toate alegerile la care a participat. Iar PSD, cu bărbaţii falnici din vârf, toţi la peste 1,80, a pierdut.

Dar Băsescu simte că îi trebuie pe altcineva în fruntea Guvernului. De la partid nu prea are ce să ia şi nici nu cred că vrea. De la Banca Naţională? E prea linişte şi bine la BNR ca vreun nume de acolo să renunţe la traiul zilnic, mai ales că vara este foarte frumos în centrul vechi, vine o altă recoltă de vin, iar Londra e mai frumoasă ca Bucureştiul, etc. Şi fiecare dintre cei de acolo ţine mai mult la imaginea lui, şi ţine la ţară mai mult din biroul din BNR, decât din fruntea guvernului.

Băsescu vrea pe cineva cu care să surprindă, despre care să se vorbească, să atragă atenţia, să fie ceva nou pe piaţă. Acel cineva nu are experienţă politică? Capătă pe parcurs! Nu are susţinere în partid? Se poate rezolva! Va fi tocat în fiecare zi la televizor şi în ziare. Sigur, dar se căleşte, aşa cum au făcut şi alţii. Îl vor ţine nervii? Va fi ajutat.
La fel, paria cineva pe burghezul Tăriceanu, politicianul liberal care făcea afaceri cu maşini şi care gusta din plin din bucuriile vieţii, că va fi un premier bun pentru economie, un lider pe care multă lume îl regretă? Inclusiv Băsescu.

Dacă preşedintele şi-ar întoarce acum puţin capul către mediul privat, poate ar găsi un nume. Ziarul Financiar are 50 de nume pentru funcţia de premier. Şi pot fi şi mai mulţi, dar din raţiuni de spaţiu, ca să încapă în două pagini de ziar, am pus numai 50. Dar pot fi oricând 100 de nume. Şi chiar 1.000 de oameni care contează în businessul românesc. (Vezi anuarul ZF.)

Toţi sunt executivi care au afaceri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro pe mână, sunt responsabili de sute sau chiar mii de oameni în fiecare zi. Citesc rapoarte de încasări în fiecare zi/ se luptă în stradă corp la corp cu concurenţa, dau la picioare pe unde apucă/ cercetează piaţa să vadă cum stau produsele şi serviciile lor faţă de dorinţa clienţilor, deci ştiu să citească şi sondajele/ când a venit criza au tăiat primii şi nu au aşteptat un an ca Guvernul Boc/ se uită la fiecare ban pe care îl dau, pentru că dau de la ei, nu ca la stat/ ştiu toate cotloanele politicii pentru că au nevoie de favorurile celor aflaţi la putere/ au făcut şi fac afaceri cu statul deci ştiu la ce uşi să bată/ au prieteni în toate partidele, fie de la putere, fie din opoziţie, pentru că oricând se schimbă roata/ ştiu ce înseamnă birocraţie pentru că au trecut prin multinaţionale/ au călcat pe cadavre ca să ajungă în poziţiile de top/ au creat branduri mari de la zero deci au strategie/ ei fabrică produsele cu care politicienii "mituiesc" electoratul în alegeri. Şi lista poate continua.

Cei 50 au toate atuurile. Sunt în realitate mai politicieni decât politicienii.Numai preşedintele Băsescu să aibă curaj să schimbe ceva.

Cei 50 ii gasim aici:
(pe suport de hartie sunt mai bine prezentati)
http://www.zf.ro/eveniment/ziarul-financiar-propune-presedintelui-50-de-premieri-din-mediul-privat-7998948

Ne plangem ca nu ies in fata persoane noi, proaspete, ce ne pot lumina cu privire la sanatatea societetii.
Dar de ce ar face-o? Cati ar fi dispusi sa intre morisca publicului?
Mircea Badea, Ciutacu, Radu Tudor, Gadea, Dragoteasca, Guran au fost dispusi sa intre in tocator si drept urmare au primit tone de scuipati. Cativa neica-nimeni, adapostiti in spatele nik-ului, tipa din gura de sarpe ca cei enumerati mai sus dar si alti gazetari cu simbrie nu au atitudini critice cu privire la Vantu la Voiculescu sau la patronul ziarului la care lucreaza .
Capatos, Stoian, Maruta sau Evelin Badea nu sunt mitraliati din public. Mondenul nu reuseste sa incinga forumurile.
Stau stramb sa incerc si judec drept.
Oare cum ar trebui sa se comporte un copil dupa ce isi surprinde parintii in timpul adulterului? Sa mearga la scoala si sa strige in gura mare ca mama lui este tarfa? Sau sa alerge pe strazi si sa tipe ca tatal sau este gigolo?
Eu sigur asi incerca sa uit penibilul si sa-mi respect in continuare parintii...
Privesc cu placere Vorbe Grele si Punctul de intalnire. Sunt emisiuni sincere, au invitati onorabili iar realizatorii lor ne arata o alta fata mult mai echilibrata, mult mai naturala. Cine se indoieste sa vizioneze inregistrarile cu ei...

PS
Astazi (01.03)este ziua de nastere a lui Vanghelie (implineste 43 ani). La multi ani, decretelului!

Cultivarea lavandei

                Planta, descoperita în sălbăticie pe dealurile din Provence și cultivată astăzi, poartă nume diferite de numele botanic oficial (Lavadula Angustifolia): lavanda adevărată (Lavandula Vera), lavanda fine sau lavanda officinale (Lavandula officinalis), ceea ce face posibilă diferențierea sa de la lavandin.
                Reproducerea adevăratei lavande se face prin însămânțare sau prin imbutașire.

Prima metodă, prin insământare: producătorii doresc să mențină o cultură omogenă care să-și dezvolte propria apărare. Astfel, fie că iau semințele pe o întreagă plantă, fie aleg cele mai frumoase plante pentru reproducere, sperând astfel intr-o productie de plante selectivă. Avantajul acestei metode este reprezentat de omogenitatea culturii, plantele avand calităti asemanatoare.

O a doua tehnică este colectarea semințelor căzute pe podeaua distileriei, în timpul încărcării cazanului de distilare, ceea ce exclude orice selecție de semințe. Într-un câmp astfel cultivat, fiecare plantă rezultată dintr-o sămânță este diferită genetic de vecina ei; plantația având aspect eterogen: plantele sunt de culori și dimensiuni foarte diferite, justificându-se termenul de "populație de lavandă". Cultura este bogată olfactiv și bine echilibrată în compoziția uleiurilor esențiale.
                Pentru reducerea costurilor si cresterea productiei de ulei esential a fost necesar să se dezvolte și o altă metodă de cultivare a lavandei, prin tehnica butașilor: de la o populație de plante de lavandă selectată pentru calitățile sale, mii de butași sunt plantați direct pe câmp. Butașii sunt obtinuți prin recoltarea de ramuri tinere, de un an, ramuri ce se pun la inradacinat intr-o asa zisa la grădiniță. Aceeași plantă, aleasă pentru calitățile sale, este reprodusă în mod identic. Aceasta oferă o cultură omogenă în care toate plantele au aceeași formă, dimensiune și culoare ca și planta mamă. Acest lucru va da naștere la Clona de lavandă.
                Cea mai obișnuită lavandă clonală - și care depășește astăzi populația lavanda - este Maillette Lavender. O altă clonă de lavandă este cultivată și în Franța: lavanda Matheronne, mai puțin folosită pentru că nu este foarte solubilă în alcool și este rezervată în special pentru industializare. 

Depre Lavandă

Povestea utilizării lavandei începe odată cu sosirea în Provence a romanilor, cu aproximativ 2000 de ani în urmă. Deja foarte populară, în această epocă îndepărtată, pentru parfumul său fabulos, lavanda a trecut prin secole și a impulsionat moda. 

De ce lavanda?

Pentru că este simbolul cel mai frumos din Provence?

Pentru că această plantă a cărei culoare, miros, proprietăți medicinale și aromatice evocă o regiune în care viața este tihnită și ale cărei peisaje naturale inspiră visuri, evadări din cotidian și bucuria vietii ?

Pentru ca noi aducem puțin parfum din Provence in sudul Romaniei?

Lavanda aparțin familiei Lamiaceae, o familie importantă și destul de bine reprezentată și de cimbru, rozmarin, oregano sau salvie.
Cuvântul "lavandă" (Lavandula) a aparut în Evul Mediu și este inrudit cu verbul latin "lavare", ceea ce înseamnă "spălare".

Dar utilizarea acestei plante datează de mult mai demult.
Primele mențiuni din literatură arată că aristocrația romană o folosea pentru a-și parfuma baia și lenjeria.În secolul al treisprezecelea, lavanda incepe a fi distilată pentru a obține uleiul esențial a cărui virtuți medicale sunt apreciate. 

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în sudul Franței, s-a intensificat cultivarea de lavandei. În această regiune vastă, care se întinde de la Mont Ventoux , spre Sud, pana aproape de Nisa, pe aceste soluri calcaroase unde temperaturile oscileaza de la -20 °iarna la + 40 °vara, pe versantii din Valensole, departamentul Alpes-de-Haute-Provence soarele și luminozitate  asigura dominatia indiscutabilă a plantațiilor de Lavandula Angustifolia.

            Cultura de lavandă (Lavandula angustifolia) sau cea de hibrizi de lavanda (Lavandula latifolia AngustifoliaXLavandula), este amenințată de trei cauze principale:
- Schimbările climatice: seceta și valurile de caniculă care afectează an de an producția de ulei esențial.
- o mană bacteriană transmisă de o insectă, de puricele de frunze, o insecta de numai 2mm, care ințeapa planta de lavandă și injectează in sevă bacteriile ce provoaca mana lavandei afectand astfel emblema Provence. Planta contaminată moare, transmițând boala către celelelte plante sănătoase, încât viața unei plantații, care era până la sfârșitul secolului trecut de aproximativ zece ani, este acum de numai 3 până la 5 ani.
- ultima cauza , dar nu cel mai puțin distructivă, este directiva europeană REACH , care consideră uleiurile esențiale, de lavandă  în mod special, cum că ar fi amestecuri de molecule chimice: limonen, pinenilor, linalool etc. astfel încât cantitățile de lavandă trebuie autorizate. Oare, astăzi sau mâine, chiar vom fi obligați să utilizam molecule de sinteză iar uleiurile esentiale de lavandă să dispară total din industria parfumurilor sau din cea a săpunurilor?